Centru de protecţie civilă, Italia

Noua clădire reprezintă un punct de reper major, dar în acelaşi timp este o prezenţă puţin dominantă. Pare ferm înrădăcinată în sol şi în peisajului din jur, dar păstrează un aer simplu. Răspunzând la locaţia de la intrarea în sat, legată strâns de drumul principal, clădirea respectă clădirile de dimensiuni mai mici din apropiere.

Reducerea volumului se realizează prin utilizarea reliefului şi “încastrarea”în terenul înclinat. Iluminatul natural al nivelurilor inferioare ar putea însemna o provocare în aceste circumstanţe, dar designul se transformă într-o oportunitate prin iluminatul de acoperiş al vertebrei principale de circulaţie şi prin tavane înalte spectaculoase. Se realizează un iluminat decorativ pentru spaţiile de la subsol tăiate în pantă, formând  spaţii externe intime.

În afară de geamuri, întregul volum exterior este îmbrăcat în cupru, oferind o nuanţă naturală de pământ şi o suprafaţă plină de viaţă, care armonizează cu fermele vechi din jur şi cu pădurile de pin. Clădirea devine atemporală, organică, parte integrantă a mediului înconjurător.

Un articol despre această clădire a fost publicat în ediţia 30/2011 al revistei Copper Architecture Forum.